Instituţia Prefectului Sălaj, în colaborare cu Primăria comunei Treznea, a organizat miercuri, 9 septembrie, manifestarea prilejuită de împlinirea a 75 de ani de la masacrul din localitate, căruia i-au căzut victime 86 de români.
Locuitori ai comunei Treznea, alături de oficialităţi locale şi judeţene, veterani de război şi reprezentanţi ai partidelor politice, au participat miercuri, la festivităţile organizate la împlinirea a 75 de ani de la ceea ce a rămas în istorie drept „masacrul de la Treznea”, din 9 septembrie 1940, când 86 de localnici au fost ucişi de trupele horthyste, un eveniment similar urmând a fi organizat luni, 14 septembrie, la Ip, unde au fost ucişi 157 de localnici. Comemorarea a debutat la cimitirul din Treznea, unde la monumentul dedicat martirilor decedaţi în toamna 1940 s-a ţinut un moment de reculegere, urmat de o slujbă de pomenire şi depuneri de jerbe şi coroane de flori, de către oficialităţi, instituţii publice şi partide politice.
Manifestările au continuat la monumentul din centrul localităţii, cu un ceremonial militar, un moment de reculegere şi depuneri de de jerbe şi coroane de flori, alături de discursuri ale primarului comunei Treznea, Emanoil Stanciu, prefectului Ionel Ciunt şi al unui urmaş a victimelor „masacrului”, dar şi muzicologul Octavian Lazăr Cosma, academician, profesor universitar, doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, ai cărui părinţi, învăţătorii Lazăr şi Aurelia Cosma, au fost împuşcaţi acum 75 de ani, de către hortyşti.
„Ce tristă zi, ce nenorociri pentru numeroase famlii şi ce care am rămas ne tot întrebăm de atunci, şi acuma: De ce s-a întâmplat aşa ceva? Care au fost resorturile, motivaţia acestor fărădelegi? Explicaţie nu se putea şi nu se poate găsi. (…) Nouă nu ne rămâne decât datoria de a ne aminti mereu de acel moment, numai pentru ideea de a nu permite să se mai întâmple ca fiinţe nevinovate să se trezească în faţa armelor, în faţa unor criminali. Dumnezeu să-i odihnească pe cei răposaţi atunci, iar noi să avem conştiinţa datoriei de a le păstra veşnică amintire”, a precizat Octavian Lazăr Cosma.
Prefectul Inel Ciunt a subliniat la rândul său că evenimente precum cel de la Treznea nu trebuie uitate, dar nici răzbunate. „Aici, în Ardeal, pe această vatră de istorie în care s-a plămădit fibra neamului românesc, umanitatea, omenirea a primit atunci, în 9 septembrie 1940, o grea şi nedreaptă lovitură. Dacă noi, nişte bieţi muritori de altfel, am tăcea, ar vorbi despre atrocităţile hortyste de la Treznea acest monument şi mormântul de la care am coborât, şi dacă acestea ar vorbi, spunând, desigur, adevărul, cu atât mai mult noi obligaţi suntem şi datori suntem să ţinem mereu aprinsă flacăra neuitării, nu a răzbunării”, a afirmat Ionel Ciunt. În toamna anului 1940, imediat după intrarea în vigoare a dictatului de la Viena care prevedea cedarea Ardealului de Nord către Ungaria horthystă, în mai multe localităţi din această parte a României trupele maghiare au ucis sute de români, printre cele mai cunoscute fiind masacrele de la Treznea, unde au fost ucise 86 de persoane, şi Ip, cu 157 de morţi.
Astfel de manifestări vor avea loc luni, 14 septembrie, la Ip, cealaltă localitate martir a Sălajului.
Pacat de acest ziar scrie atat de putin ,despre suferinta romanilor din acele vremuri grele,despre atrocitatile savarsite de armata maghiara sprijinita de unii localnici unguri,Noi nu uitam si nici nu putem ierta .,Ce fel de oameni pot sa fie localnicii maghiari din IP de exemplu ,,sa lase semne la poarta si la geamurile romanilor ca acestia sa fie ucis ide armata maghiara,,,Ce fel de popor esti cand ucizi fara mila femei,copii,batrani,nu conta varsta ,important era sa fii ROMAN,,,Au fost ucisi 477 de romani, dar si evrei si slovaci,De ce?
Popor de jelitori si pupatori de moaste
Fiindca sunt un popor ce nu s-a putut debarasa inca de apucaturile sadice ale inaintasilor lor veniti din pustiurile Asiei.Asa ca,fiind tolerati pe aceste meleaguri, au simtit mereu nevoia de a scapa cu orice pret de autohtoni.Iar pentru ei cel mai la indemana a fost masacrarea,uciderea tuturor stapanilor de drept ale acestor pamanturi.